Ivan, dupa 9 luni ABR

Ivan, dupa 5 luni ABR

Analiza functiei mainii ABR după 24 de luni (copil cu paralizie cerebrală GMFCS 5)

http://vimeo.com/abr



hands stage_4 full from BlyumABR on Vimeo.

ABR - A treia etapă a progresului

http://www.youtube.com/watch?v=ulUK0Ar7b44&feature=player_embedded

ABR Prima etapă

crawl stage 1 full from BlyumABR on Vimeo.

Înainte şi după 5 ani ABR

Înainte

după 5 ani ABR

ABR Skolioze

Septembrie 2001

Iunie 2003

 

 

 

Septembrie 2001

Iunie 2003

Exerciţii ABR

Mulţi părinţi sunt surprinşi şi cred că ceea ce văd în clipuri sunt exerciţiile ABR. Nu, nu sunt exerciţiile. Este numai o parte din panoramă.
Iată căteva imagini care arată cum lucrăm noi. Exerciţii ABR pentru găt, piept şi stomac.

Pacient adult

 















Imaginea valorează 1000 de cuvinte. Aceste schimbări băiatul de 23 de ani le-a obţinut din august 2007 pănă în februarie 2009.
Cu ajutorul ABR încetul cu încetul începe să se elibereze din carapacea în care a trăit de atăţi ani şi să aibă o viaţă mai bună.
Acesta este şi scopul principal al ABR, de a se obţine o viaţă mai bună, şi persoana să nu mai fie prizonieră a propriului său corp. Incredibil, nu?!

Cum Ana încearcă să dea măna ca semn de salutare

Măinile Anei sunt mai vioaie ca înainte, spasmul este scăzut şi mobilitatea măinilor este mai mare. Deşi această mişcare nu este perfectă, înainte nu a fost posibilă deloc.

Printesa mea

Ana după 4 luni de ABR

Experienţa noastră cu ABR

  Dragă Vesna,

Aceasta este experienţa noastră cu ABR.

Cu exerciţiile ABR am îceput în iunie 2009, când Nikola avea 3 ani şi două luni.
Însă cu terapie fizicală am început când Nikola avea 27 de zile şi noi am exersat intensiv pănă când nu am început cu ABR. Trebuie să menţionez că ne duceam într-un spital special pentru paralizie cerebrală la Belgrad, acasă veneau şi terapeuţi particulari şi în plus făceam exercii şi eu cu el, dar nu am obţinut nici-un rezultat. Făceam exerciţii după metodul Vojta şi Bobath. Diagnostucul lui Nikola este CP-cuadripareza, formă mix.

În imaginea clinică este dominant cu un puternic şi asimetric tonic-reflex şi o hiperextensie a gătului.
Când îl puneam să stea culcat pe stomac imediat întorcea capul pe partea dreaptă, ridica dosul şi în această poziţie rămănea blocat, neputincios pentru orice fel de activitate, chiar nici eu, cu măinile mele, nu puteam să-i întorc capul pe partea stăngă pentru că acel reflex asimetric eara atăt de puternic astfel încât în mod automat întorcea capul pe partea dreaptă. Dacă doream că în această poziţie să ridice capul, trebuia să-i pun pe fund un sac cu 5 kg. de nisip ca să nu poată ridica bazinul, dar din cauza reflexului puternic reuşea pănă şi cu sacul de nisip să ridice fundul.
După o lună de exerciţii ABR am remarcat că atunci când Nikola este întins pe stomac, în mod spontan întoarce capul pe partea stăngă şi că poate să stea culcat pe stomac fără să ridice bazinul în sus. Acum chiar poate şi singur să se ridice pe braţe şi din această poziţie să se întoarcă pe spate. Încă nu poate singur să se întoarcă pe stomac, dar căteodată reuşeşte.

Măinile îi sunt mai mobile, sunt eliberate mişcările din umeri şi acum poate să prindă ceva. Chiar dacă nu este un prins perfect, totuşi reuşeşte. Înainte de ABR Nikola se comporta de parca nu avea măini deloc. Controlul capului şi a corpului sunt mult mai bune, pentru că corpul este mai puternic. În toate poziţiile în care îl pun, îl pun mult mai uşor ca înainte şi cu un mic ajutor se poate menţine în poziţia în care este pus.
La prima estimare în iunie anul trecut, atunci când Leonid a încercat să-l aşeze pe marginea patului, Nikola eara o scăndură, prins în măini şi în picioare şi se arunca cu capul şi corpul spre înapoi. Acum este o nouă poveste. Când îl pun pe marginea patului îşi îndoaie picioarele în genunchi, îşi ridică capul şi stă cu ajutorul meu astfel încât eu îl ţin de măini sau de sub braţe. Hiperextensia a început să se retragă şi nu se mai aruncă spre înapoi. Acum este mai interesat pentru joc, pentru că într-un fel poate să participe la joc, este fericit când ceva face singur, tot timpul emană sunete, mult mai mult decât înainte. Înainte, el nu putea să stea nici în cărucior, tot timpul eara în poziţie semiculcată. Acum stă în cărucior fără probleme.

Există şi alte îmbunătăţiri la Nikola, dar într-adevăr în acest moment nu pot chiar să mi le amintesc pe toate. Eu sunt foarte mulţumită de ABR şi în momentul de faţă este singura terapie pe care o aplicăm la Nikola. Vom continua să lucrăm cu ABR pentru că este o terapie care definitiv dă mai multe rezultate.

Jelena

Antonia - impresiile de la tratamentul cu ABR

înainte di ABR

dupa 3 luni di ABR

înainte di ABR

dupa 3 luni di ABR

înainte di ABR

dupa 3 luni di ABR

Mulţumiri enorme Lilei, mama Antoniei, pentru că a împărţit cu noi impresiile de la tratamentul cu ABR.
Scrisoarea de la Lile:

Cum am aflat despre ABR?

Când am citit pentru prima dată despre ABR (pe internet), încă earam în şoc pentru ceea ce mi se întămplase - diagnosticul Sindromul lui Dawn la fiica mea. Aşa, persoana care trebuia să fie prinţesa mea, imediat ce s-a născut a devenit problema mea, incertitudinea mea, chiar şi cercetările pe internet au reprezentat doar şocuri suplimentare…
Chiar şi medicii nu au ajutat mult - informaţii de bază despre boală, anunţarea incertitudinii, lipsa prognozei despre aşteptările în dezvoltare şi comentarii de tipul: păi asta este caracteristic pentu “ei” (de ex. ochii înclinaţi la o parte, sfărcurile sus-puse, gătul mic, stomacul deformat şi ombilicul aproape la talie …ştiţi doar…)… eh da, suntem fericiţi că nu are cardiopatie şi probleme cu tiroida…şi când vor observa că rămăne în urmă cu ceva, o să-i dea terapie şi o să ne trimită să facem exerciţii. Insuficient pentru simţul meu de părinte...
Aşa, când întămplător am aflat informaţia despre ABR am primit-o cu interes, chiar dacă cea mai mare parte din explicările earau legate de problemele copiilor cu paralizie cerebrală. Numai într-o singură propoziţe se menţiona doar sindromul lui Dawn, însă şi aceasta a fost suficient pentru a aprinde semnalul de alarmă în capul meu. Încă şi mai mult că scria că centrul şi exerciţiile se fac în Belgia, însă la insistenţa unei mame perseverente, în curănd trebuie să vină şi în Macedonia.
Totuşi, ca să abordez mai cu temelie problema, şi să nu permit ca anumiţi pseudomedici să mă tragă de nas şi să-mi irosească timpul şi mai mult speranţa mea, am rugat-o pe prietena mea (ea şi soţul ei sunt medici) să citească şi ei şi să-mi spună cum le sună explicaţiile. Impresia mea, şi mai ales încurajarea lor că trebuie măcar să fie văzută prezentarea, însemna că prelegerea şi controlul medical la Ohrid nu trebuiesc pierdute…păi oamenii ne-au venit aproape la uşă. Altfel m-aş fi găndit de două ori (şi sincer, nu cred că m-aş încumeta să plec pe drum) dacă ar fi trebuit să mă duc în Belgia, cel puţin prima dată.

Ohrid, Decembrie 2009
Aşa deci, confuzi de tot, cu soţul şi fetiţa am plecat la Ohrid. Din întreaga lună decembrie cu soare, ca de ciudă, acele zile erau cu cea mai multă zăpadă. Sau poate că mie aşa mi s-a părut. Totuşi, merita fiecare kilometru din drum, pentru a se vedea măcar prezentarea.

Noi am făcut şi controlul medical...

O mare parte dintre răspunsuri pentru mobilitatea exagerată a unor încheieturi, starea slăbită şi proasta poziţie a picioarelor, care pentru doctori au fost “normale” şi “caracteristice”, la prezentare şi la controlul medical au fost explicate, şi ne convingeau că ele pot şi trebuie să fie corectate. Nu earau comentarii de tipul “vom vedea mai încolo cum va fi dezvoltarea”, ci prevederi de tipul “acum vom lucra cu gătul şi pănă la următorul control trebuie să-l ridicăm măcar pentru un deget” sau “în următoarea fază vom ridică pieptul şi astfel sfărcurile vor coboră în poziţe normală” şi alte asemenea declaraţii.
Imediat mi-au căzut în apă ambiţiile iniţale (am fost hotărătă să merg acolo ca să aud ce se paote face în legătură cu dezvoltarea mentală - cea fizică nu mă interesa) când am auzit că se poate întări, să nu întoarcă măna prea mult, să elimine bărbia dublă. Am înţeles că acele lucruri pentru care am fost hotărătă s-o duc la intervenţie chirurgicală (să-i “îndrept” ochii, să-i scad bărbia dublă pentru a-i se vedea gătul) pot s-o fac pe cale naturală, fără să-mi pun copilul “sub cuţit”.
Binenţeles, îndoielile noastre dacă este adevărat ceea ce auzim au rămas. Dar nu pentru mult timp, pentru că în nici un moment noi nu am vorbit despre ce se va întămpla când vom observa că Antonia rămăne în urmă cu dezvoltarea - fie fizică sau psihică, ci vorbeam despre ce vom face ca să corectăm anomalia care există deja (deşi, real, am avut norocul să începem când Antonia era foarte mică - avea 6 luni, şi după cât am înţeles, este cel mai mic copil care a început cu ABR).
Iniţierea a fost scurtă şi intensivă, oamenii earu într-adevăr extraordinari şi chiar ne-au dat o parte din materialele cu care am putut imediat să începem să lucrăm, iar cu entuziasmul cu care ne-am întors din Ohrid, încă din următoarea zi am început exerciţiile. Pentru că era mică, ne-a fost cel mai uşor să lucrăm când dormea, chiar şi acum cel mai des ne folosim de timpul când ea este calmă.

Despre rezultate...

Nici azi nu-mi vine să cred că în a cincea zi (da, da, a cincea) ni s-a părut că gătul este ridicat. Nu credeam în ceea ce vedeam pănă în a şaptea zi. După asta nimic nu putea să mă convingă că gătul nu s-a ridicat şi asta numai după 7 zile de exerciţii şi asta numai datorită ABR. Iar pentru că, cu timpul ni se schimbau criteriile despre cum trebuie să fie, în acele zile mi se părea că copilul este foarte “dezbrăcat” la găt şi am început să-i pun batic. Şi aşa - copilul şi-a arătat gătul, iar mama i l-a acoperit. Eara doar o pură obişnuinţă că gătul copilului nu trebuie să se vadă.
Celelalte schimbări au venit mai tărziu. După o lună, stomacul balonat s-a desumflat. Nu foarte mult, dar ea este încă bebeluş şi după ce bea o sticluţă cu lapte mai este puţin balonată, însă numai la burtă. Picioarele pe care le deschidea foarte instabil (deşi pentru un copil de 6 luni eara destul de activă ş mobilă) a început să le mişte foarte coordonat. Acum când are 9 luni deja stă aşezată (instabil), stă aşa aproape un minut, se mişună înapoi şi se rostogoleşte şi s-o laşi în pat este de neînchipuit.
Este încă mică, ca să putem vedea dezvoltarea mentală. Totuşi la controalele la endocrinolog şi la Consultanţa de dezvoltare toate complimentele au fost de partea ei. Chiar am avut şi un comentariu de tipul: dezvoltarea mentală este mai bună de cea fizică. Iar doctoriţa ei care n-o văzuse de două luni (mulţumesc lui Dumnezeu că nu am avut nevoie) şi care ştia că lucrăm după ABR, a lăudat-o cu cuvintele: “nu ştiu ce fel de exerciţii faceţi, însă să continuaţi cu ele. În două luni ecesta nu este acelaşi copil.”
Consider că impresiile noastre şi comentariul ei sunt cele mai mari laude pentru ABR.

Exerciţiile

Într-adevăr, a fost foarte confuz să afli că trebuie să faci exerciţii timp de trei ore în fiecare zi. Este aproape o jumătate de zi de lucru. Dar nu există timp pentru răzgăndire. Trebuie doar timpul să fie bine organizat.
Aşa, soţul îi face exerciţiile dimineaţa înainte ce ceilalţi să ne dezmorţim. Eu mă folosesc de restul zilei (pentru că exerciţiile nu e nevoie să fie făcute în bloc), însă îmi este cel mai uşor seara, când ea şi fraţii mai mari o să adoarmă şi totul se va linişti. În faţa televizorului, cu un film sau emisiune, timpul trece mai uşor şi tratamentul devine o rutină şi nimic nu pare foarte greu.

Despre timpul care vine…
Abia aştept să vină următoarea iniţiere cu următorul pachet de exerciţii. Ne-au spus că atunci vom lucra corecţii ale capului, cu ce vom putea să corectăm chiar şi poziţia ochilor (deşi este foarte dulce aşa înclinată). Eu însă tot mă găndesc că asta este mai aproape de creier şi sper că şi efectele asupra lui vor fi tot mai mari. Ah, partea aceasta mentală…
Totuşi, ştiu că nu trebuie grăbite lucrurile. Aceasta este o terapie care cere timp, dedicaţie şi voinţă. Însă dă rezultate sigure, iar eu numai asta cer, pentru că o să lupt pănă când ştiu că avem ceva de căştigat - fie ca stomacul să fie mai mic, gătul ridicat, un zămbet mai mare, un căntecel învăţat…Asta este credinţa mea că în acest fel o aduc mai aproape de fraţiorii ei, prietenii ei, lumea în care diferenţele încă se acceptă mai greu…

ABR progres - videoclipuri

ABR oferă soluţie pentru un spectru mai larg de probleme precum

 Iante di ABR 2007
                                                                                                                      Dupa ABR 2011


Stare generală de sănătate:
Îmbunătăţrea stării generale de sănătate, îmbunătăţirea respiraţiei, a înghiţirii, mestecării, pneumonie, probleme digestive, conspiraţie, dureri…


Stări mentale diferite:
Hiperactivitate, probleme concentrare şi atenţie, atacuri, limite intelectuale…

Stări structurale:
Scolioză, dislocarea şoldului…
Funcţii motrice

Nivele diferite de spasticitate, tonus a muşchilor, slăbiciune a încheieturii care duce la limitări a funcţiilor motrice (de la mici disfuncţii a motricităţii fine pănă la un înalt nivel de rigiditate).
Toate aceste limitări ne duc la o problemă comună - slăbiciune a tonusului intern a corpului. Metoda noastră va întări atăt straturile superficiale, de la piele la oase, căt şi straturile care se găsesc cel mai adănc în corp. În acest sens noi întărim tot.

În acest fel se dobăndeşte un spectru mai larg de îmbunătăţiri şi anume: o vedere mai bună, control mai bun a ochilor, concentraţie, vorbire, auz, respiraţie, digestie, funcţii motrice, pierderea durerii, încheieturi mai puternice…

Rezultatele dobăndite cu ABR nu se pierd. Indiferent când veţi termina cu ABR, ceea ce aţi obţinut rămăne pentru todeauna. Pentru ABR nu există o limită de vărstă.

ABR oferă soluţie pentru un număr foarte mare de stări. Iată căteva dintre ele:

Paralizie cerebrală
Probleme cu vorbire
ADHD
Autism
Sindromul Dawn
Microcefalii
Spazme
Întărziere în dezvoltare
Daune din cauza vaccinului etc.
Epilepsie
Leziuni a capului
Atac cerebral
Ret sindrom
Scolioze
...........

Plasticitatea bio-electrică a creierului

Dovezile ABR arată că ireparabilitatea daunei structurale a creierului nu face imposibilă şi fără speranţă repararea funcţiilor motrice. Afectarea creierului nu reprezintă obstacole critice pentru o reconstrucţie biomecanică de succes, pănă când sistemul muscular-scheletos se abordează în mod biomecanic efectiv. Nu există o nevoie critică pentru “reparaţie” a creierului înainte de pornirea reconstrucţiei şi a sistemului biomecanic.
Daunele creierului nu reprezintă obstacole critice pentru o reconstrucţie biomecanică de succes, pănă când sistemul muscular-scheletos se tratează în mod biomecanic corect. Nu există o nevoie critică pentru că creierul să fie “reparat” primul.

Abordarea ABR face ca refacerea structurilor mecanice în sistemul muscular-scheletos să fie primul şi cel mai important scop al său. De ce? Noi susţinem următorul concept: Transformarea mecanică a elementelor musculare-scheletoase (muşchi, încheieturi etc.) schimbă în mod automat parametrii puterii lor electrice. Apoi asta duce la schimbare în activitatea electrică a acestor elemente (de ex. muşchi scheletici), iar apoi trece în transformare a semnalelor “spumoase” care se trimit în creier, ceea ce din nou dă o bază adecvată pentru semnale care coboară în muşchi.

ABR arată că chiar şi un creier foarte afectat încă mai are destule rezerve să rearanjeze activitatea electrică şi legăturile astfel încăt refacerile structurale biomecanice să se integreze în sistemul muscular-scheletos, sub condiţia că îmbunătăţirile să fie suficient de importante (în caz că s-a ajuns la un nivel bun de îmbunătăţire a structurilor de musculatură şi fascie adăncă).

Toţi cred că un copil cu PC are proaste funcţiuni, pentru că creierul copilului este prea afectat ca să fie în stare să controleze mişcări normale. La urma urmelor, copii cu PC sunt consideraţi a fi incurabili pentru că afectarea creierului este ireparabilă.

ABR are o altă filosofie. Credem că şi un creier foarte afectat are suficiente plasticităţi electrice pentru a permite un control a funcţiilor motrice într-um mod normal, însă pentru că această plasticitate să fie activată, structura muscular-scheletoasă a copilului trebuie să fie îmbunătăţită (reparată) pănă la un nivel suficient - pănă la aşa-zisul prag al plasticităţii.
Metodele actuale de vindecare nu reuşesc să ducă la vindecarea funcţiilor motrice. Astfel insuccesul se pune pe seama creierului afectat.

Credem că răspunsul se găseşte în altă parte. Metodele actuale sunt fără succes, nu din cauza “rezervelor” insuficiente a creierului afectat, ci pentru faptul că nu oferă suficient multă îmbunătăţire structurală a sistemului muscular-scheletos. Rezultatul este că creierul afectat are “prea puţine structuri muscular-scheletoase pentru muncă” şi nu se poate folosi de restul plasticităţii (rezerva) pentru controlul funcţiilor motrice.
RECONSTRUCŢIA SISTEMULUI MUSCULAR-SCHELETOS TREBUIE SĂ FIE PE PRIMUL LOC! PE URMĂ ESTE ÎMBUNĂTĂŢIREA ACTIVITĂŢII BIOELECTRICE! APOI REFACEREA SPONTANĂ A FUNCŢIEI MOTRICE!

ABR Poate schimba viaţa voastră

ABR-Advanced Biomechanical Rehabilitation

ABR Poate schimba viaţa voastră
Precum viaţa nu este o poveste aşa şi ABR nu este o magie, dar totuşi oferă o soluţie reală pentru anumite stări care le fac unor oameni viaţa un adevărat coşmar.
Pentru mai multe informaţii vizitaţi paginile de web

www.abrbelgium.com şi www.blyum.com

ABR este unicul program pentru reabilitaţie pentru copii şi tineri cu paralizie cerebrală şi alte stări care s-au produs din cauza afectării creierului, făcut pe o bază biomecanică. Dpdv biomecanic, paralizia cerebrală este o afectare a mişcărilor şi a poziţiei corpului. Dacă privim îndeaproape aceste stări vom vedea că copiii nu au probleme numai cu mişcarea.
Foarte des aceste stări sunt urmate de o lungă listă de alte probleme:
pneumonie, constipare, probleme cu respiraţia, probleme digestive, mestecatul greoi a măncării, înghiţit greoi, vomitări dese, probleme cu vorbirea…De ce este aşa? Răspunsul la această întrebare îl dă ABR. În primele 48 de ore de la atacul cerebral cel mai mult suferă ţesuturile moi de la musculatura netedă a organelor interne care se află în corp.
De fapt toate organele, în afară de inimă care este un muşchi striat (cu dungi) în diagonală, sunt muşchi netezi. Miofacia este un fel de membrană care menţine forma întregului corp şi este direct responsabilă pentru starea normală a sistemului muscular-scheletic (efect pe care îl are şi membrana albicioasă a grefei). ABR pune accentul principal pe întărirea miofaciei şi a tuturor ţesuturilor moi a organelor care se găsesc în corp.
Scopul ABR este refacerea funcţiilor motrice în mod spontan, prin refacerea sistemului muscular-scheletic şi refacerea semnalelor bioelectrice care curg între muşchi şi creier. Cel mai mare număr din metodele existente pentru reabilitaţie constă din exerciţii speţifice pentru măini şi picioare, a căror scop este de a se dobăndi o oarecare funcţie. Foarte des rezultatele sunt minime iar funcţiile sunt întodeauna limitate. Limitările au loc din cauza stării în care se află sistemul muscular-scheletic.
Abr arată că normalizarea sistemului muscular-scheletic va duce la o funcţie motrică. ABR consideră că informaţiile necesare pentru reabilitaţie mecanică sunt înscrise direct în sistemul muscular-scheletic.

CE ESTE ABR?
La persoanele cu paralizie cerebrală şi cu alte stări, problema nu este doar în mobilitatea extremitetelor. Problema este în tot corpul şi în toate ţesuturile legate între ele. Structurile de bază ale corpului precum gâtul, corpul şi abdomenul au un volum scăzut şi dimensiuni scăzute, acest fapt ducând inevitabil la o slabă funcţie a extremitetelor.

De ce este aşa?
Imaginaţi-vă o minge cu dungi în lăţime şi în lungime. Atunci când mingea este umflată dungile (liniile) au o formă frumoasă. Dacă dezumflăm mingea, dungile frumoase se vor ondula şi se vor strica. În acest fel este afectată şi structura corpului a persoanelor cu nevoi speciale. Prin slăbirea musculaturii a ţesuturilor interne moi, se afectează suficient şi legătura între oase şi încheieturi. Oasele şi încheieturile folosesc ca o ramă pentru întreaga structură corporală, ele sunt stălpul lor. Cu afectarea poziţiei lor normale se deformează şi muşchii şi nervii corespunzători care urmăresc scheletul. Rezultatul final - muşchii nu pot să transmită în mod reglementar semnalul electric care vine din creier şi prin aceasta întreaga dirijare a corpului prin sistemul central nervos devine imposibilă.

ABR oferă soluţii pentru un spectru mai larg de probleme precum:
Starea generală de sănătate:
Îmbunătăţirea a stării generale de sănătate, a respiraţiei, înghiţirii, mestecatului, pneumoniei, problemelor digestive, constipaţiei, a durerilor…
Stări mentale diferite:
Hiperactivitate, probleme de concentrare şi atenţie, atacuri, înapoieri intelectuale…
Stări structurale:
Scolioză, dislocarea-a şoldurilor...
Funcţii motrice:
Nivele diferite de spasticitate, tonus a muşchilor, slăbire a încheieturilor care produce limite a funcţiilor motrice (de la mici dereglări a motricităţii fine pănă la un grad înalt de rigiditate). Toate aceste limitări ne duc la o problemă comună - slăbire a tonusului intern a corpului. Metodul nostru va întări atât straturile de suprafaţă de la piele la oase, cât şi straturile care se află cel mai adănc în corp. În acest sens noi întărim tot. Astfel se dobăndeşte un spectru mai larg de îmbunătăţiri: vedere mai bună, control al ochilor mai bun, concentrarea, vorbirea, auzul, respiraţia, funcţiiile motrice, pierderea durerii, întărire a încheieturilor…

LEGEA NATURII

La întărirea tonusului corpului reabilitatea biomecanică foloseşte legile naturii. Noi avem o vorbă: “Nimeni nu s-a născut ştiut/învăţat”. Asta este adevărat.
Nu există un nou-născut care să meargă şi să vorbească.
Chiar şi la copiii sănătoşi întreaga dezvoltare psiho-motrică trece prin căteva faze: control al capului, aşezat, tărăt, a sta în picioare etc. Aceste faze sunt legate de schimbările care au loc în corp în periaoda de 12 luni de dezvoltare normală.
De aceea indiferent de vărsta pe care o are pacientul când începe cu ABR este necesar să fie urmărite fazele naturale de dezvoltare ale unui nou-născut sănătos. Refacerea tonusului corporal nu se face peste noapte. Însă cu o practicare intensivă a ABR de trei ore pe zi progresul nu întărzie. Metodul este practic şi uşor de aplicat în condiţiile de acasă, tot ce vă trebuie fiind măinile voastre. ABR nu foloseşte medicamente de niciun fel.
La sesiunile noastre informative aveţi posibilitatea să vedeţi ce fel de rezultate sunt dobăndite la căţiva pacienţi pe o perioadă mai mare de timp. Toţi pacienţii sunt de diferită vărstă şi au stări diferite dar toţi au acelaşi scop - îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Pentru mai multe informaţii sunaţi la tel. 00389 71 294 551 sau scrieţi la gasovska@hotmail.com