Experienţa noastră cu ABR

  Dragă Vesna,

Aceasta este experienţa noastră cu ABR.

Cu exerciţiile ABR am îceput în iunie 2009, când Nikola avea 3 ani şi două luni.
Însă cu terapie fizicală am început când Nikola avea 27 de zile şi noi am exersat intensiv pănă când nu am început cu ABR. Trebuie să menţionez că ne duceam într-un spital special pentru paralizie cerebrală la Belgrad, acasă veneau şi terapeuţi particulari şi în plus făceam exercii şi eu cu el, dar nu am obţinut nici-un rezultat. Făceam exerciţii după metodul Vojta şi Bobath. Diagnostucul lui Nikola este CP-cuadripareza, formă mix.

În imaginea clinică este dominant cu un puternic şi asimetric tonic-reflex şi o hiperextensie a gătului.
Când îl puneam să stea culcat pe stomac imediat întorcea capul pe partea dreaptă, ridica dosul şi în această poziţie rămănea blocat, neputincios pentru orice fel de activitate, chiar nici eu, cu măinile mele, nu puteam să-i întorc capul pe partea stăngă pentru că acel reflex asimetric eara atăt de puternic astfel încât în mod automat întorcea capul pe partea dreaptă. Dacă doream că în această poziţie să ridice capul, trebuia să-i pun pe fund un sac cu 5 kg. de nisip ca să nu poată ridica bazinul, dar din cauza reflexului puternic reuşea pănă şi cu sacul de nisip să ridice fundul.
După o lună de exerciţii ABR am remarcat că atunci când Nikola este întins pe stomac, în mod spontan întoarce capul pe partea stăngă şi că poate să stea culcat pe stomac fără să ridice bazinul în sus. Acum chiar poate şi singur să se ridice pe braţe şi din această poziţie să se întoarcă pe spate. Încă nu poate singur să se întoarcă pe stomac, dar căteodată reuşeşte.

Măinile îi sunt mai mobile, sunt eliberate mişcările din umeri şi acum poate să prindă ceva. Chiar dacă nu este un prins perfect, totuşi reuşeşte. Înainte de ABR Nikola se comporta de parca nu avea măini deloc. Controlul capului şi a corpului sunt mult mai bune, pentru că corpul este mai puternic. În toate poziţiile în care îl pun, îl pun mult mai uşor ca înainte şi cu un mic ajutor se poate menţine în poziţia în care este pus.
La prima estimare în iunie anul trecut, atunci când Leonid a încercat să-l aşeze pe marginea patului, Nikola eara o scăndură, prins în măini şi în picioare şi se arunca cu capul şi corpul spre înapoi. Acum este o nouă poveste. Când îl pun pe marginea patului îşi îndoaie picioarele în genunchi, îşi ridică capul şi stă cu ajutorul meu astfel încât eu îl ţin de măini sau de sub braţe. Hiperextensia a început să se retragă şi nu se mai aruncă spre înapoi. Acum este mai interesat pentru joc, pentru că într-un fel poate să participe la joc, este fericit când ceva face singur, tot timpul emană sunete, mult mai mult decât înainte. Înainte, el nu putea să stea nici în cărucior, tot timpul eara în poziţie semiculcată. Acum stă în cărucior fără probleme.

Există şi alte îmbunătăţiri la Nikola, dar într-adevăr în acest moment nu pot chiar să mi le amintesc pe toate. Eu sunt foarte mulţumită de ABR şi în momentul de faţă este singura terapie pe care o aplicăm la Nikola. Vom continua să lucrăm cu ABR pentru că este o terapie care definitiv dă mai multe rezultate.

Jelena